Congresul femeilor

Parisul însăși găzduiește
Congresul damelor ce vor
(deja mass-media vuiește...)
Emanciparea fetelor ...

Nu mai doreau doar obligații
Ba chiar visau și-un ajutor,
Din partea soților. Iubiții
Să se implice-n munca lor.

Gata cu berea și cu meciul,
În timp ce ele calc, gătesc.
Tot grija lor să fie piciul
Și-alte nevoi ce îi găsesc.


Au hotărât cu mic, cu mare :
Trei doamne vor sacrifica.
Mai sus numita’ emancipare,
În casă’o vor împlementa.

Peste un an, se adunară
Din experiențe povestind.
Ca astfel « reguli » sa apară
Schimbările îndeplinind.

Eva,din Franta, povestește:
Lui Pierre i-a spus scurt și concis ,
Ori « tot » rămăne așa cum este
Ori fac « ensemble », mai precis...

In prima zi,nici o schimbare
Nu vede ea, la omul ei.
Așa ca ia urgent o carte
Și-și vede de siesta ei...

Când praful s-a depus o tonă,
Iar plita făcu un strat blindat,
Pierre da cu aspiratoru’n zonă,
Iar ea trecu la curațat.


Emma din Londra, tot la fel
I-a spus lui John al ei, că dacă
El stă,să stea....că ea defel
Treaba în casă n-o să facă.

In prima zi de experiență
Nu vede nimic schimbat la el,
Dar după două, trei, ca penitență,
Friptură face...cumințel...

Românca noastră, hotărătă,
Îi spune :- Ioane, s-a gătat !
Tu stai mereu, iar eu, grăbită
Le fac pe toate la’nserat.

De-acu’ jumi-juma la treabă!
Altfel tu rece-ai de măncat,
Ca n-oi fi eu, cumva, o roabă,
Iar tu....ficior de impărat.

- În prima zi după dispută,
(Le spune fetelor de gașcă),
Nu am văzut nimic. Tăcută
Am așteptat o zi să treacă.

Și tot nimic, a doua zi.
Nu îdrăzneam, măcar, să plăng.
A treia zi, când mă trezi
Văzui ceva, ceva, ...prin ochiul stâng.