Istoria, aceasta concreta, stiintifica metoda de a pune in evidenta imaterialul timp, ne rezerva, totusi,ciudate surprize.
Iata doar cateva din descoperirile incredibile ...si care raman inca neeluciate.

În 1866, în mina Bold Hill – Angels Creek, s-a găsit ceea ce specialiştii numesc “craniul Calaveros”. Descoperirea s-a făcut la 39,6 m adâncime, sub câteva straturi de material vulcanic, inclusiv lavă. Este vorba de un craniu modern, puternic fosilizat. În aceeaşi zonă s-au găsit şi obiecte din piatră cioplite cu măiestrie. Singura ciudăţenie era vârsta, cuprinsă între 12 şi 25 de milioane de ani. Situaţie cu atât mai stranie cu cât, oficial, ştim că omul a venit în cele două Americi în urmă cu minimum 12 şi maximum 35 de milenii.

În 1938, prof. W.G. Burros, geologul-şef de la Berea College – Kentucky, a raportat descoperirea, la Rockeastle, a unor urme de paşi umani în roci vechi, din Carbonifer. Ipoteza că erau cioplite de vreun “glumeţ” a fost infirmată prin studiul microscopic, studiu care a demonstrat că ele s-au format cândva, pe când roca era un strat de mâl umed.

În 1968, paleontologul amator W.J. Meister, plecat pe teren, la Antelope Spring – Utah, ca să caute fosile, a descoperit ceva uluitor: amprenta unui pantof care, călcând pe solul străvechi, strivise un trilobit. Roca care “găzduia” acea urmă extraordinară provenea din Cambrian, de acum 505-590 de milioane de ani.


În 1844, sir David Brewster a raportat că într-un bloc de gresie din cariera Kingoody Quarry s-a găsit un cui încastrat în piatră. Roca de acolo are între 360 şi 480 de milioane de ani.

Si mai sunt inca multe...Si unele extrem de aproape...

Florin Gheorghita vorbeste intr-una din cartile sale despre o descoperire facuta in 1973 la Aiud, intr-o cariera de nisip. Acolo au fost excavate de la circa 10m adancime trei obiecte acoperite de un strat compact de nisip pietrificat. Banuind ca sunt vestigii arheologice, seful de santier i-a chemat pe specialistii din muzeul clujean. In interiorul celor doua obiecte mai mici s-au gasit oase fosilizate, care ulterior aveau sa se dovedeasca a fi de rinocer lanos (animal care a trait in acest areal acum 10-18.000 de ani, fiind contemporan cu omul din Neanderthal). Dar marea surpriza avea sa urmeze: al treilea obiect era din metal prelucrat! Trimis pentru expertiza la Institutul de Fizica de la Magurele, raspunsul a fost mai mult decat deconcertant: obiectul era din aluminiu (89%), cu urme de cupru, nichel, cobalt etc.
Cred ca nu trebuie sa mai amintesc faptul ca aceste minerale au fost descoperite in urma cu circa 150- 200 ani iar de prelucrat ( in obiect s-au gasit si urme de filet) pe scara industriala au putut fi prelucrate abea dupa descoperirea energiei electrice.
Inginerul pensionar Marian Pasla a avut ideea de a trimite un fragment din obiect unui laborator din Lausanne (Elvetia). Metalurgistii elvetieni au confirmat cu exactitate compozitia determinata de colegii lor din Romania. Ei au adus si o serie de informatii suplimentare: aliajul nu se incadreaza in nici un tip standard folosit in zilele noastre, fiind definit drept “aluminiu slab”, ceea ce denota caracterul artificial “ingineresc” creat. Stratul de oxid de aluminiu, gros de pe toata suprafata, confirma “imbatranirea obiectului”, varsta acestuia fiind considerata de minimum 300-400 de ani, deci cu mult inainte de prima producere a aluminiului!
Obiectul se gaseste si astazi in....depozitul muzeului de la Cluj. Expunerea lui ar aduce cu ea si prea multe intrebari fara raspuns.

Sa fie ceva adevarat in teoriile care vorbesc despre ciclicitatea vietii pe pamant?
Dar mai mult despre asta...poate alta data.

Imprimanta Eco

Vom avea o motivatie serioasa pentru a consuma cafea, indiferent de recomandarile cardiologului.Este vorba de cel mai nou aparat eco-friendly de pe piata, imprimanta care foloseste zat de cafea!
RITI printer este castigatorul sectiunii “eco” de anul acesta al prestigiosului concurs Greener Gadgets Design Competition. Noul device este cu adevarat revolutionar. Pur si simplu foloseste zatul de cafea sau pliculetele uzate de ceai pentru a crea print-uri de calculator.

Pentru a folosi noua masinarie sugubeata, trebuie doar sa o alimentezi cu coli de hartie ss a adaugi zatul de cafea sau resturile de ceai in compartimentul destinat cernelii. Dupa care trebuie doar sa apesi butonul de imprimare. Masinaria minune nici macar nu foloseste curent electric, dupa cum declara entuziasmati membrii juriului competitiei Greener Gadgets. Deoarece RITI este actionat manual, nu este potrivit pentru proiecte de anvergura. Poate printa doar in alb-negru, dar salveaza costurile legate de electricitate si cerneala.

Sursa: FoxNews

Amintiri din copilarie

Eu si ...Ion Creanga.
Sau Ion Creanga si eu.
Deci prima si cea mai mare calitate, deja mi-ati descoperit-o. Modestia.
Pe ea am mostenit-o din familie. Am ingrijit-o, am cultivat-o si acum pot profita de ea la maxim.
Si voi,tot.
M-am nascut intr-un orasel mic din Moldova, un orasel "nici prea prea, nici foarte, foarte", plin de prejudecati si care si-a pus adanc amprenta pe caracterul meu.
Acest orasel m-a facut sa iubesc filmul cu ajutorul celor doua cinematografe din dotare, care-si schimbau programul de difuzare de doua ori pe saptamana. Deci automat vizionam 4 filme pe saptamana, lucru care azi, nici cu sutele de programe tv., nu cred ca multi o mai fac.
Tot el m-a invatat autocontrolul. Nu puteai sa nu te controlezi in permanenta. Existenta fiecaruia se desfasura ca intr-o vitrina. Curios, totusi nu eram si nu ne simteam ca de vanzare.
Si tot el m-a invatat sa nu fiu rasista. Pe strada noastra parca se stransesera toate nationalitatile si cu destula diversitate (nu se punea problema "noutatilor" de azi!) in gama religioasa. Ne jucam absolut toti copiii de varsta apropiata si parintii nu ne purtau grija pana se intuneca. Cea mai buna prietena a mea era pocaita si pentru ca mama ei trebuia sa faca toti copiii pe care s-a decis Domnul sa-i dea,prietena mea avea nepoti care erau mult mai mari decat ea. Eu,eram,bineinteles (conform timpurilor), atee.
Nu am fost nici un copil dificil, dar nici nu i-am lasat pe ai mei sa nu simta ca sunt parinti....Mai ales ca eram si singurul lor copil.
Diferenta dintre bine si rau am inteles-o incetul cu incetul din educatia primita in cei "7 ani de acasa", din povestirile pilduitoare ascultate serile la portita, unde totdeauna se gasea un batran hatru sa povesteasca cate o patanie din viata lui (sau doar din auzite), din lecturile care erau ocupatia mea preferata (incepand inca de la perioada minunata a povestilor,care, pe atunci,mai pastrau clara diferenta dintre personajele bune si cele rele) si chiar din ...experiente proprii.In acest ultim domeniu imi amintesc cum, vazand un copil cum isi punea o fasola in nas si o "scotea"pe ureche, am incercat si eu....dar, la mine, nu a mai vrut sa iasa, nici macar tot pe nas...
Gradinita, acea obligatorie ( pe atunci) perioada prescolara, mi-a mai dat o gratuita lectie de viata. Cum eram, slava Domnului, destul de dezmierdata, primele doua zile de gradinita a trebuit sa stea cu mine si mama...Apoi am gasit un baietel dragut care se juca cu mine si i-am dat voie mamei sa plece acasa....
Copilaria mea a fost o perioada simpla si buna, in care nu am avut parte de suparari adevarate, nici de dezamagiri in mica mea lume "mare", nu am simtit, sau nu m-au afectat prea mult lipsurile specifice acelor timpuri si singura deziluzie a fost ca nu am avut un frate mai mare sau un caine lup (indiferent,una din doua!), pentru ca si baietii mai mari de pe strada, care uneori ma speriau, sa aiba de ce sa se teama de mine.....