luni, 21 septembrie 2009

Tenis cu ardeleni...


-->
Nea Gigel, păşind agale
Catre casa lui din sat,
L-a vazut pe’alde Vasile
Chiar in plin campionat.

Sta ce sta, la gard, se miră...
Tenis, unde-o fi invăţat ?
Vasile se cam deşiră
Şi cănd merge treaz, prin sat...

Cum aşa? Cum dintr-odată,
Este jucator model,
Ca pe Agasi să-l bată,
Să-l planteze, copăcel ?

- Bă Vasile, zi - mi şi mie
Ce minune s-a’ntămplat ?
- Păi, în lac, cu o dimie
O broască am capturat.

Şi mi-a zis să îi dau drumul
C-o dorinţă-mi potriveşte.
-Vreau şi eu, te rog, pe Domnul...
Adevărul ....dovedeşte.

-Bine, băi, ia nişte urdă,
O gaseşti pe mal de lac.
Dar ai grija. E cam surdă.
Aude.., ca dintr-un sac....

Gigel nu trecu pe-acasă.
Drept la lac se repezi.
Broasca...,babă, cam răioasă,
Luă urda. –Haide, zi.....

-Ce dorinţă te aduce
Pe la mine, bade faur?
- Tare mi-aş dori să-mi pice
 Chiar in curte, nişte AUR....

-Bine, zice cea răioasă.
Şi nea Gica, cu-n oftat,
Se repede drept acasă.
Prin sat n-a mai adăstat.

Când ajunge, în loc de AUR,
În gradina lui statea,
Un maret şi falnic TAUR,
Ce făneața i-o păştea....

S-a intors la nea Vasile.
- Bade, m-ai nenorocit....
I-am cerut aur,  în bile,
Ea mi-a dat... taur mărit.

- Nu-ţi spusei că-i surdă bine ?
- Ce crezi,  eu am decis ?
Doar nu i-am cerut, vecine,
Să ajung tare-n.....TENIS...!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu