Rabinul si Papa...

Cu pompă mare, e firesc
Primeşte Papa pe Şef’Rabin,
Iară la urmă poposesc,
În cabinetul de « Rubin ».

Lemnu-i de nuc, auru-abundă,
Un candelabru de rubin.
Lumina lui, firesc, inundă
Un ambient, parcă divin.

Deci, e ciudat. Într-un decor
Ce pare-a fi mai mult altar,
E un telefon monocolor
Ce iti inspira..un avatar.

-Ce-i ăsta? Papa,calm,zămbeşte.
-Un telefon la Şef,DIRECT...
Rabinul,mirat,şopteşte:
-Pot încerca de nu-i defect?

-Desigur!.. şi discret, dispare..
Şef Rabinul, dupa apel
Intreabă despre achitare.
- 2000 euro, un ....minuţel...

Dupa un an, Mareţul Papă,
Intoarce vizita. Sublim
Ierusalimul e o agapă
Ceva divin, aşa cum ştim...

Cand la Şef’rabinul, la cină,
Este poftit cu mult respect,
Gaseşte-o casa anodină,
Simplă, chiar fadă ca aspect.

În cabinetul de Şef’rabin
Nimic nu strălucea prea tare,
Un singur obiect mai fin
E telefonul din dotare ...


- Acesta-i telefon DIRECT,
Cu ŞEFUL. Se miră PreaSfântul :
- Ai şi aici ? Este perfect...
Pot apela la el, am sentimentul....

-Desigur,si nu te grăbii,
Acceptă rabinu’amical,
La bani, te rog,nici nu găndii...
La noi e...telefon local.